„Best way to”
Iată ce rezultate afișează Google după un auto-complete:
Atunci de ce după aproape 1 milion de căutări despre „cea mai bună cale să faci bani” urmează ca număr de rezultate căutarea „cea mai bună cale de a muri”?
duminică, 28 februarie 2010
Best way to...
Am dat pe Google următoarea căutare:
„Best way to”
Iată ce rezultate afișează Google după un auto-complete:
După ce oamenii au dorința parcă imperioasă de a face bani, o altă dorință care pare la fel de „naturală” este acea dorință de a te... sinucide?
Atunci de ce după aproape 1 milion de căutări despre „cea mai bună cale să faci bani” urmează ca număr de rezultate căutarea „cea mai bună cale de a muri”?
„Best way to”
Iată ce rezultate afișează Google după un auto-complete:
Atunci de ce după aproape 1 milion de căutări despre „cea mai bună cale să faci bani” urmează ca număr de rezultate căutarea „cea mai bună cale de a muri”?
marți, 2 februarie 2010
Readability
Am mai prezentat această unealtă de ușurare a cititului de site-uri web, însă acum pun și un video care să fie ceva mai explicit și să îți arate ce cîștigi dacă folosești Readability și ce pierzi dacă nu-l folosești. Eu am devenit aproape dependent de această unealtă, din cauza problemelor cu ochii.
Happy web surfing!
Cel puțin 4 motive pentru care ar trebui să mănînci încet
O să îți dau aici măcar 4 motive care sper să te determină să iei masa încet și fără grabă, pe îndelete. Știu că timpul e ceva ce ne lipsește tuturor, dar măcar atunci cînd mănînci nu te grăbi! De ce? Uite de ce zic eu că ar trebui să faci asta:
Poftă mare, dar nu te grăbi!
- Pierzi în greutate - creierului tău îi ia 20 de minute pînă să-și de-a sema că ești plin, că te-ai săturat. Astfel, dacă mănînci repede, creierul nu va primi în timp util informația de „gata, m-am umplut!” de la stomac, prin urmare vei mînca mult mai mult decît ai nevoie, de unde rezultă => mai multe calorii și alte chestii din mîncare consumate. Specialiștii spun că poți da jos (sau poți preveni o îngrășare) de aproximativ 8 kg pe an doar prin a mînca încet. Bine, asta se aplică doar la cei care chiar se îngrașă de la mîncare multă și consumată repede. Spun asta pentru că există persoane care cît asimilează atît dau afară, și în felul acesta nu reușesc să se mai îngrașe.
- O digestie mai bună, deoarece aceasta începe în gură, din simplul fapt că mîncarea este mai bine mestecată dacă e mîncată încet și fără grabă, stomacul are mai puțin de lucrat, deci se „odihnește” și el puțin.
- Mai puțin stres, făcîndu-te să te bucuri oarecum de aceste mici delicii ale vieții date de El. Desprinde-te de rutina și graba zilei măcar 15-20 de minute cît stai la masă și nu te mai gîndi la serviciu, școală sau alte probleme. Lasă-le ușă cînd vii la masă și ia-le cînd pleci. Încearcă acest exercițiu și vei vedea că și creierul îți va fi mulțumitor, iar un astfel de exercițiu de 15 minute pe zi, făcut de 3 ori, te va elibera de o cantitate semnificantă de stres, chiar mai mult decît te-ai aștepta. Tot ce trebuie să faci este să te gîndești la... masa pe care o iei sau la ... nimic. Așa cum spunea un studiu recent, unii bărbați (zic de ei că ei îs un adevărat burete de absorbit stresul) au posibilitatea să se gîndească la absolut nimic :)
- Revoltă-te pe Fastfood (mîncare rapidă) și alte chestii gata la minut. Mîncărurile fastfood, așa cum prea bine se știe, sînt cele mai dăunătoare și cancerigene alimente (dacă pot fi numite așa), prin urmare doar prin faptul că stai liniștit la masă, fără să te grăbești, protestezi împotriva mîncării rapide, adică a fastfood-ului, într-un mod indirect dar elegant.
Poftă mare, dar nu te grăbi!
luni, 1 februarie 2010
Cum să faci rost de mai mult timp liber?
Adevărata problemă a timpului liber este cum să-i împiedici pe alții să ți-l folosească pe al tău. - Arthur LaceyCu toții ne plîngem că nu avem timp. Sintagma „nu am timp” concurează cap la cap cu sintagma „nu am bani”. Corect ar fi să spunem: „nu am timp de 25 de ore într-o zi” și „nu am bani de avion personal”.
Timpul este același pentru toată lumea. Cu toții beneficiază de 24 de ore într-o zi. Nici mai mult și nici mai puțin de atît. Timpul este moneda de schimb în economia vieții. Dai timp și cîștigi bani, dai timp și te odihnești, dai timp și reușești să faci un lucru bun.
Știu cum e să nu ai timp, mai ales că scriu acest articol aflîndu-mă în sesiune. Însă, am învățat din greșelile mele de pînă acum și pot spune că cea mai mare cauză pentru care nu avem timp suntem noi înșine, pentru că nu știm să abordăm lucrurile din timp și nu știm să ne organizăm în mod corect.
Un exercițiu pe care aș dori să ți-l propun astăzi este de a te opri din graba ta, orice ai avea de făcut, și de a îți identifica prioritățile, pentru ca mai apoi să le organizezi.
Există doar 4 feluri de activități care ne consumă timpul, iar acestea vin din combinația a două cuvinte: important și urgent. Fă-ți un tabel cu 4 coloane, iar de la stînga spre dreapta denumește-le astfel:
1. Importante și urgente: rezolvă-le acum! Aceste activități trebuie rezolvate neapărat și de fiecare dată vor avea nevoie de atenția și timpul tău, așa că nu le neglija. Exemple de astfel de activități: timpul petrecut cu familia, părtășia cu Domnul, lucrarea de licență ce trebuie predată peste 3 zile.
2. Importante dar nu și urgente: planifică-le! Tot timpul acest tip de activități pot fi abordate din timp și planificate cu ceva timp înainte, astfel încît nu ar trebui niciodată să te ia prin surprindere. Totuși, dacă e imposibil să le eviți, de obicei și acestea trebuie rezolvate neapărat, așa că asigură-te că le identifici corect. Un exemplu de astfel de activitate ar fi un studiu de caz ce trebuie predat peste 2 săptămîni.
3. Neimportante și urgente: evită-le! Încearcă să stai deoparte de acest fel de obligații. Din moment ce nu au importanță (sau nu au o importanță majoră) este bine să te ferești ele (sau să le previi) pentru că îți vor ocupa din timpul acela liber pe care dorești atît de mult să-l ai. Un exemplu de activitate de care să te ții departe este păturitul hainelor în dulap. Dacă de fiecare dată cînd te dezbrăcai și puneai tricoul la loc păturit în dulap, nu mai era nevoie ca acum să așezi toate hainele ce nu le-ai așezat înainte, nu?
4. Neimportante și deloc urgente: renunță la ele! Serios, există atît de multe mărunțișuri în viața noastră care ne împiedică din a face lucrurile cu adevărat importante și nu fac altceva decît să ne mănînce din timpul nostru. Renunță cu desăvîrșire la ele! Aruncă-le, nu ai ce face cu ele. Iar aici, exemplele pot curge aproape la infinit: privitul la televizor, navigarea pe Internet pe tot felul de site-uri absolut inutile care nu fac nimic altceva decît să te distragă de la alte activități, statul pe chat, Y! Messenger, statul degeaba (da, believe it or not, statul degeaba este activitatea de a nu fi activ, și este o activitate pe care ar trebui s-o pui în categoria „neimportante și deloc urgente”.
Gata cu partea de teorie, să mergem la practică
Am făcut aici un tabel care ar trebui să te ajute în te organiza după acest model. Eu zic că merită să încerci. Chiar dacă te va ajuta să-ți eliberezi fie și doar o oră din program, atunci eu zic că e un pas în plus în a îți revendica din timpul tău și a-ți face rost de timp liber. Folosește-l cu încredere și alege-ți înțelept activitățile!
(tabelul e gata pregătit pentru a fi scos la imprimantă, și editat cu Ecofont, pentru a economisi tușul)
vineri, 1 ianuarie 2010
Despre autor
Andrei Jităreanu - este student în anul II la facultatea de Litere, Franceză – Engleză, Suceava. Este pasionat de fotografie digitală, editare de reviste şi practicarea ciclismului. Cînd plouă afară, joacă tenis de masă. Niciodată nu se dă în lături de la un film vechi, o carte bună, un articol bun și ziditor pe blog, piurre-ul de cartofi şi de la sarmale. Ambiția vieții lui este Dumnezeu, deoarece consideră că nicio ambiție omenească nu poate fi mai plină de sens, mai măreață și mai aducătoare de binecuvîntări, fericire, lacrimi, suferință, bucurie, pace și liniște decît El.Religie: anglican. Glumesc :) Iadul e plin de creștini după Evanghelie, baptiști sau penticostali, iar cerul e plin de oameni pocăiți. Sînt membru al Bisericii Creștine după Evanghelie „Elim”, Dorohoi, județul Botoșani, and proud of it!
Alte activități:
Se ocupă de Botoșaniul Evanghelic, de prieteni și de alte lucruri care-l interesează :)
Dar cu siguranţă, ce este mai important este faptul că Domnul s-a îndurat de el şi l-a mîntuit printr-o dragoste pe care încă nu o înţelege.
Citește și:
- De ce scriu acest blog și cum a început el
- De ce toate materialele de pe blog au licență uncopyright.
Mulțumesc că ai trecut pe aici. Te aștept cu (tot mai) mare drag!
Andrei (Anddij)
Twitter | RSS | E-mail | Contact
Despre blog
sau
Se scriu astfel de bloguri în limba engleză în special, iar în limba română au început cîțiva. În România e subțire nișa, ca restul nișelor de altfel.
De ce spun că blogurile de dezvoltare personală pot fi stupide? Pentru că așa este.
Am găsit titluri de genul „The ultimate guide to... happiness, success etc.”
Aia e prostie. Nu există așa ceva. Nu există succes absolut, nu există fericire decît de moment, care de fapt se conjugă la timpul aorist, acuma e, acum nu e. Nu există ghiduri perfecte și nu există rețete ideale. Nu există perfecțiune pe acest pămînt care moare în fiecare zi.
Nu zic că nu sunt bune astfel de bloguri. Ba da! Pe multe dintre ele am găsit material de calitate și sfaturi excelente, doar că ce nu-mi place este că totul este la pus superlativ. Oamenii tînjesc după perfecțiune și după fericirea ideală, însă n-o s-o atingă niciodată, decît după ce vor intra în veșnicie cu Dumnezeu. Doar viața trăită cu Dumnezeu poate aduce aceste superlative. Orice altceva seamănă cu ceva care acum este, și tot acum a și plecat. Nimic nu e de durată. Totul e perisabil. În fiecare dimineață ne uităm în oglindă și ne vedem cum am mai îmbătrînit o zi, în fiecare zi mai bifăm o zi trecută în calendar. Pe măsură ce viața ni se lungește, ni se și scurtează în același timp. Nu suntem infiniți pe pămînt. Nu sunt nici excelenți, nici perfecți, nici geniali.
Aceasta e stupiditatea blogurile de „personal development”. Promit marea cu sarea. Am citit multe la viața mea scurtă, și cel puțin de cîteva ori aceste lucruri ne sunt promise. În spatele acestor titluri somptuase se ascund de fapt alte interese. Nu știu care blogger se gîndește cu adevărat la binele tău personal. El scrie conținut bun ca să primească încredere, să primească apreciere și... trafic. Pentru că traficul înseamnă bani. Dacă e să ne uităm după linia care se trage în josul foii, la TOTAL, cele mai multe se reduc la bani și eventual, popilaritate, care face bine la ego.
Să privim dincolo de frumusețea design-ului blogului, dincolo de titlurile atrăgătoare și zemoase care promit luna de pe cer și dincolo de super-amabilitatea bloggerilor.
Scria un mucos de 14 ani un astfel de blog. Scria cam așa: „I am here to help YOU! I am here at your disposal”. Get outta here! De ce ai vrea tu să mă ajuți pe mine? Pentru că eu dau click pe bannere, eu îți fac trafic, cumpăr produse și te bag în seamă, eventual te laud puțin în comentarii.
Nu aș vrea deloc ca acest blog să semene cu un blog de genul celor precizate de mai sus. Îl vreau deosebit.
Aș dori să precizez din nou și neapărat faptul că există lucruri cu adevărat bune pe aceste bloguri, care ajută și te stimulează, se dau sfaturi excelente, dar cele mai multe sunt non-sens, dacă stai și le analizezi în profunzime. Vorbesc pentru cunoscătorii care citesc astfel de bloguri. Nu vreau să dai nici un exemplu ca să nu jignesc pe nimeni. Căutați pe Google. E plin Internetul de oameni care vor să te ajute... cu sinceritate.
Acest blog există ca să fie scris. Urmăresc să mă organizez pe mine, personal, și dacă pot ajuta și pe alții prin asta, foarte bine. Unele lucruri pot fi făcute mai bune și mai frumose în viața noastră, dar niciodată nu vom ajunge la „the ultimate”, la perfecțiune. Am de dat cîteva kilograme jos, am de învățat cum să-mi organizez mai bine timpul, am de învățat să administrez inteligent Internetul și timpul petrecut pe el, am nevoie să îmi păstreze o minte ageră și ochi sănătoși, inimă care încă să pompeze după zeci de ani, cu alte cuvinte, un trup sănătos și un stil de trai frumos.
Acest blog a fost deschis ca o provocare personală: vreau să dau cîteva kilograme jos! Acu' aproape un an, prin Iulie 2009 a trebuie să iau niște stimulenți pentru retină, niște chestii concentrate pentru ochii mei slăbiți. Partea proastă a fost că medicul a greșit dozajul iau am luat în greutate cam 10 kg în cam o lună. Și acum am pielea trasă, întinsă forțat pe picioare și spate. Acum am 95 kg, la 177cm. E cam mult, și vreau să dau jos, neapărat. Dacă înainte făceam Dorohoi-Botoșani și înapoi, în jumătate de zi (aproximativ 85 km, cu tot cu plimbările prin oraș) pe bicicletă, acuma nu știu dacă mai pot urca un deal cu o pantă de 8%.
Provocarea personală: să scap de kilogramele în plus, să revin cel puțin sub 86 kg (pentru că sunt un om care are masă musculară și oase groase, grele, prin urmare nu toate kilogramele în plus vin din grăsimea în surplus). Da, de aceea am blogul acesta.
Dar pe lîngă cele descrise în ultimele două alineate, voi scrie și alte lucruri utile și bune pentru sănătate cu scopul de a-mi forma obiceiuri bune și sănătoase de viață.
electronically yours,
Andrei Jităreanu
Blogurile de dezvoltare personală pot fi stupide
Se scriu astfel de bloguri în limba engleză în special, iar în limba română au început cîțiva. În România e subțire nișa, ca restul nișelor de altfel.
De ce spun că blogurile de dezvoltare personală pot fi stupide? Pentru că așa este.
Am găsit titluri de genul „The ultimate guide to... happiness, success etc.”
Aia e prostie. Nu există așa ceva. Nu există succes absolut, nu există fericire decît de moment, care de fapt se conjugă la timpul aorist, acuma e, acum nu e. Nu există ghiduri perfecte și nu există rețete ideale. Nu există perfecțiune pe acest pămînt care moare în fiecare zi.
Nu zic că nu sunt bune astfel de bloguri. Ba da! Pe multe dintre ele am găsit material de calitate și sfaturi excelente, doar că ce nu-mi place este că totul este la pus superlativ. Oamenii tînjesc după perfecțiune și după fericirea ideală, însă n-o s-o atingă niciodată, decît după ce vor intra în veșnicie cu Dumnezeu. Doar viața trăită cu Dumnezeu poate aduce aceste superlative. Orice altceva seamănă cu ceva care acum este, și tot acum a și plecat. Nimic nu e de durată. Totul e perisabil. În fiecare dimineață ne uităm în oglindă și ne vedem cum am mai îmbătrînit o zi, în fiecare zi mai bifăm o zi trecută în calendar. Pe măsură ce viața ni se lungește, ni se și scurtează în același timp. Nu suntem infiniți pe pămînt. Nu sunt nici excelenți, nici perfecți, nici geniali.
Aceasta e stupiditatea blogurile de „personal development”. Promit marea cu sarea. Am citit multe la viața mea scurtă, și cel puțin de cîteva ori aceste lucruri ne sunt promise. În spatele acestor titluri somptuase se ascund de fapt alte interese. Nu știu care blogger se gîndește cu adevărat la binele tău personal. El scrie conținut bun ca să primească încredere, să primească apreciere și... trafic. Pentru că traficul înseamnă bani. Dacă e să ne uităm după linia care se trage în josul foii, la TOTAL, cele mai multe se reduc la bani și eventual, popilaritate, care face bine la ego.
Să privim dincolo de frumusețea design-ului blogului, dincolo de titlurile atrăgătoare și zemoase care promit luna de pe cer și dincolo de super-amabilitatea bloggerilor.
Scria un mucos de 14 ani un astfel de blog. Scria cam așa: „I am here to help YOU! I am here at your disposal”. Get outta here! De ce ai vrea tu să mă ajuți pe mine? Pentru că eu dau click pe bannere, eu îți fac trafic, cumpăr produse și te bag în seamă, eventual te laud puțin în comentarii.
Nu aș vrea deloc ca acest blog să semene cu un blog de genul celor precizate de mai sus. Îl vreau deosebit.
Aș dori să precizez din nou și neapărat faptul că există lucruri cu adevărat bune pe aceste bloguri, care ajută și te stimulează, se dau sfaturi excelente, dar cele mai multe sunt non-sens, dacă stai și le analizezi în profunzime. Vorbesc pentru cunoscătorii care citesc astfel de bloguri. Nu vreau să dai nici un exemplu ca să nu jignesc pe nimeni. Căutați pe Google. E plin Internetul de oameni care vor să te ajute... cu sinceritate.
Da, gata cu exteriorizarea... să revenim
Acest blog există ca să fie scris. Urmăresc să mă organizez pe mine, personal, și dacă pot ajuta și pe alții prin asta, foarte bine. Unele lucruri pot fi făcute mai bune și mai frumose în viața noastră, dar niciodată nu vom ajunge la „the ultimate”, la perfecțiune. Am de dat cîteva kilograme jos, am de învățat cum să-mi organizez mai bine timpul, am de învățat să administrez inteligent Internetul și timpul petrecut pe el, am nevoie să îmi păstreze o minte ageră și ochi sănătoși, inimă care încă să pompeze după zeci de ani, cu alte cuvinte, un trup sănătos și un stil de trai frumos.
Acest blog a fost deschis ca o provocare personală: vreau să dau cîteva kilograme jos! Acu' aproape un an, prin Iulie 2009 a trebuie să iau niște stimulenți pentru retină, niște chestii concentrate pentru ochii mei slăbiți. Partea proastă a fost că medicul a greșit dozajul iau am luat în greutate cam 10 kg în cam o lună. Și acum am pielea trasă, întinsă forțat pe picioare și spate. Acum am 95 kg, la 177cm. E cam mult, și vreau să dau jos, neapărat. Dacă înainte făceam Dorohoi-Botoșani și înapoi, în jumătate de zi (aproximativ 85 km, cu tot cu plimbările prin oraș) pe bicicletă, acuma nu știu dacă mai pot urca un deal cu o pantă de 8%.
Provocarea personală: să scap de kilogramele în plus, să revin cel puțin sub 86 kg (pentru că sunt un om care are masă musculară și oase groase, grele, prin urmare nu toate kilogramele în plus vin din grăsimea în surplus). Da, de aceea am blogul acesta.
Dar pe lîngă cele descrise în ultimele două alineate, voi scrie și alte lucruri utile și bune pentru sănătate cu scopul de a-mi forma obiceiuri bune și sănătoase de viață.
electronically yours,
Andrei Jităreanu
uncopyrighted
Reguli de folosire și distribuire a articolelor de pe acest blog:
0. Fă ceea ce dorești cu ele.
După ce am cîntărit bine, dacă să fac un blog cu Copyright sau unul fără drepturi de autor, am ajuns la concluzia aceasta: nu are sens să fac Copyright.
De ce?
Copyright înseamnă că autorul unei lucrări își protejează drepturile de proprietar, cu scopul de a beneficia doar el de pe urma muncii lui, conferind unicitate și alte așa zise „beneficii”. Înseamnă că pui stăpînire totală pe lucrul pe care tocmai l-ai produs, ești proprietar cu drepturi depline și nimeni nu-l poate folosi fără consentul tău.
Ei bine, eu cred că în ceea ce am și scriu aici pe blog, nu pot pune o licență All Rights Reserved, din mai multe motive.
1. Nimic din ceea ce am nu-mi aparține. Nici măcar eu nu-mi aparțin mie. Totul se cuvine să se raporteze la Dumnezeu. Cu acest blog încerc ca eu să nu mă văd, să mă „minimalizez”, ca El să se „maximizeze”.
2. Ceea ce am, am primit gratis, în dar. Nu eu am ales să mă nasc, totuși, iată-mă scriindu-ți. Viața e un dar gratis, dar foarte scump. Dar ceea ce e cel mai important, e că am primit mîntuire gratis, fără ca eu să trebuiască să fac ceva, prin urmare, vreau să zic și eu altora despre această mîntuire și despre harul Lui nespus de mare pe gratis.
3. Nu aș avea cum să beneficiez în nici un mod de pe urma a ceea ce scriu, la fel cum nu aș putea fi afectat în nici un mod dacă cineva îmi preia conținutul. Scriu din pasiune, mă simt bine făcînd aceasta, și îmi place să dăruiesc și altora din experiența mea de viață cu Domnul meu. Asta e gratis, deci uncopyrighted.
4. E o mare păcăleală pentru mulți care își fac Copyright pe blog, în majoritatea cazurilor, excepție făcînd blogurile mari, sau bloguri de nișă (de exemplu cineva care scrie poezii, le-ar putea vinde într-un volum tipărit, prin urmare e normal să-și facă o licență All Rights Reserved).
Prin urmare, poți prelua întreg conținutul blogului, fără acordul meu, cu sau fără să specifici autorul sau link-ul spre sursa ta.
Totuși, nu uita că mîntuirea e gratis, dar asta nu înseamnă că nu a costat nimic! Dimpotrivă, a fost nevoie de sîngele Fiului lui Dumnezeu pentru acest lucru, care reprezintă cel mai mare preț plătit de cineva vreodată. Prin urmare, dacă îți dau voie să iei orice de la mine, te apreciez și te încurajez să-mi acorzi credit pentru munca mea de aici, dar aceasta nu este o condiție obligatorie, ci opțională, în funcție de gradul de bun simț al tău.
Disclaimer: nu sînt împotriva Copyright-ului, doar că am decis că nu se potrivește cu blogul și activitatea mea. Nu încurajez sub nici o formă preluarea de articole sau distribuirea lor în scop comercial, nu încurajez plagiatul sau orice altă formă de încălcare a drepturilor de autor, sau a regulilor etice ale online-ului, fie ele scrise sau nu.
0. Fă ceea ce dorești cu ele.
Explicație, pentru oamenii cu bun simț
După ce am cîntărit bine, dacă să fac un blog cu Copyright sau unul fără drepturi de autor, am ajuns la concluzia aceasta: nu are sens să fac Copyright.
De ce?
Copyright înseamnă că autorul unei lucrări își protejează drepturile de proprietar, cu scopul de a beneficia doar el de pe urma muncii lui, conferind unicitate și alte așa zise „beneficii”. Înseamnă că pui stăpînire totală pe lucrul pe care tocmai l-ai produs, ești proprietar cu drepturi depline și nimeni nu-l poate folosi fără consentul tău.
Ei bine, eu cred că în ceea ce am și scriu aici pe blog, nu pot pune o licență All Rights Reserved, din mai multe motive.
1. Nimic din ceea ce am nu-mi aparține. Nici măcar eu nu-mi aparțin mie. Totul se cuvine să se raporteze la Dumnezeu. Cu acest blog încerc ca eu să nu mă văd, să mă „minimalizez”, ca El să se „maximizeze”.
2. Ceea ce am, am primit gratis, în dar. Nu eu am ales să mă nasc, totuși, iată-mă scriindu-ți. Viața e un dar gratis, dar foarte scump. Dar ceea ce e cel mai important, e că am primit mîntuire gratis, fără ca eu să trebuiască să fac ceva, prin urmare, vreau să zic și eu altora despre această mîntuire și despre harul Lui nespus de mare pe gratis.
3. Nu aș avea cum să beneficiez în nici un mod de pe urma a ceea ce scriu, la fel cum nu aș putea fi afectat în nici un mod dacă cineva îmi preia conținutul. Scriu din pasiune, mă simt bine făcînd aceasta, și îmi place să dăruiesc și altora din experiența mea de viață cu Domnul meu. Asta e gratis, deci uncopyrighted.
4. E o mare păcăleală pentru mulți care își fac Copyright pe blog, în majoritatea cazurilor, excepție făcînd blogurile mari, sau bloguri de nișă (de exemplu cineva care scrie poezii, le-ar putea vinde într-un volum tipărit, prin urmare e normal să-și facă o licență All Rights Reserved).
Prin urmare, poți prelua întreg conținutul blogului, fără acordul meu, cu sau fără să specifici autorul sau link-ul spre sursa ta.
Totuși, nu uita că mîntuirea e gratis, dar asta nu înseamnă că nu a costat nimic! Dimpotrivă, a fost nevoie de sîngele Fiului lui Dumnezeu pentru acest lucru, care reprezintă cel mai mare preț plătit de cineva vreodată. Prin urmare, dacă îți dau voie să iei orice de la mine, te apreciez și te încurajez să-mi acorzi credit pentru munca mea de aici, dar aceasta nu este o condiție obligatorie, ci opțională, în funcție de gradul de bun simț al tău.
Disclaimer: nu sînt împotriva Copyright-ului, doar că am decis că nu se potrivește cu blogul și activitatea mea. Nu încurajez sub nici o formă preluarea de articole sau distribuirea lor în scop comercial, nu încurajez plagiatul sau orice altă formă de încălcare a drepturilor de autor, sau a regulilor etice ale online-ului, fie ele scrise sau nu.
